Traiesc...

Inca n-am murit.Ma cam dor degetele,spatele si capul.E oboseala acumultat a unui an crancen,extrem de greu pentru mine.Privesc spre Revelionul 2011 cu sperenta,bucrandu-ma ca las in spate un 2010 plin de tristeti si insuccese.Putine au fost momentele de bucurie,dar acesta a fost anul in care m-am schimbat radical.Sunt constient ca nu mai sunt cel de la inceputul lui 2010.M-am maturizat,m-am schimbat mult in bine.Pentru prima data la mine a aparut regretul.Recunosc,regret anumite decizii luate,privesc trist spre trecut,dar increzator sper viitor.Orice cale pe care o luam ne e destinata pentru a invata ceva de la ea.Anul acesta am invatat ce inseamna sa iubesti,sa castigi un prieten,sa pierzi altul,sa renasti.Sunt constient ca deschid ochii din ce in ce mai mult.Dumnezeu m-a intarit si m-a purtat pe o cale frumosa.Drumul pe care il parcurg acum este unul pavat de petale de trandafiri,de verdeata si de viata.Acum insa sunt terminat:fizic si psihic.Sunt aproapre mort,de-abia ma tarasc pana acasa de la repetitii si de acasa la repetitii(ca scoala nu mai avem).Maine mai e o zi grea si gata. De sapatamana viitoare sper sa se schimbe sortii pentru mine.