Ante-scriptum:Inainte sa-mi incep pledoaria vreu sa spun ca 2 martie 2011 putea reprezenta ultima zi din viata mea.O fractiune de secunda de neatentie si eram acum la spital sau chiar mai rau deja la morga.
Pentru multi brasoveni 2 martie inca mai inseamna ceva.2 martie 1989 mai exact.Liviu Corneliu Babes s-a autoincendiat pe partia Bradu ca semn de protest la adresa regimului comunist.Era pictor si sculptor amator,tehnician de meserie si a reusit sa fie erou acum.Astazi,la exact 22 de ani dupa gestul lui Babes,in fata prefecturii din Brasov,un grup de 100-150 de oameni protesteaza impotriva noului cod al muncii.Este un protest slab,fara vlaga,condus de un sindicat si mai slab.Incet,incet ne pierdem identitatea ca popor.Nu mai suntem in stare sa ne sustinem cauza.Suntem lasi.Din speranta revolutiei din 89 nu a mai ramas mai nimic.Poate noi cei tineri vom reusi sa mai schimbam ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu