Pandoras

"N-o sa va placa textul asta. Nici mie sa-l scriu. Nu stiu cum sa-l scriu. Nu stiu de ce li se intampla tocmai celor care iubesc si celor care isi pun, fara rezerve, inima pe masa. Intai in fata lor, cu curaj si speranta, pe urma, asa cum stiu ei mai bine, si in fata celuilalt.
Probabil pentru ca sunt lectii. Probabil pentru ca, mai  sus de noi, e cineva care stie cum trebuie si cat mai trebuie sa invatam.
Atunci am vrut sa te f**, ok? Atat.. ..sa te *** in **** si pe **** si sa-ti ***** . Ok? Atat. Apoi mi-ai parut ca meriti mai mult si am vrut sa fac lucrurile asa cum trebuie. Dupa care te-ai napustit cu cuvinte si reprosuri asupra mea si mi s-a luat, ok?

Intai, a crezut ca viseaza. Ca nu e adevarat. Ca EL, INIMA EI, omul care ocupa pana si ultima picatura de sange din inima ei nu putea sa fie asa. S-a oprit o clipa, s-a impiedicat si a cazut. S-a ridicat, si-a sters jeansii si a luat telefonul, sa mai citeasca o data. S-a gandit ca poate e o greseala. Ca poate e un mesaj scris altcuiva. “Tu nu ai fi in stare sa scrii asa ceva, te rog, spune-mi de oriunde esti ca n-am vazut bine, nu, iubitule….nu dragostea mea frumoasa, tu nici nu stii ce e in inima mea, n-ai habar…tu NU ESTI ASA, n-ai scris asa ceva…”
Si a deschis din nou mesajul.
Nu, nu era nici o greseala. Era Omul pe care il purtase atata timp cu ea, oriunde, in orice loc, in orice timp, lume, spatiu, omul care o tinuse patimas in brate, si care rasturnase tot ce-I fusese ei cunoscut pana atunci. Un om pentru care ar fi fost in stare sa-si rupa cu adevarat fiinta in doua, un om care o luase prizoniera din primele minute, care-I daduse frisoane, un om care omorase fara sa miste un deget tot ce fusese acolo, inaintea lui.
In doar doua cuvinte nu s-a intamplat nimic. Nu s-a racit soarele. Nu a aparut luna in miezul zilei
S-a descompus doar interiorul acestei femei sensibile a carei inima batea intr-un singur ritm. In doar “doua cuvinte”, cautate cu grija vulgar si nesimtit, s-a rasturnat o iubire. Pentru ca da, era iubire. Ciunga, schioapa, chioara -dar era iubire. Era o gradina mare cu flori frumoase. Una vie, calda. Femeia aceasta iubea. Fara sa –si dea seama, si fara sa-si dea seama cum e el cu adevarat, a iubit un om care nu a vazut in ea decat o bucata de carne. O vita buna de f***t. Nimic altceva. Toate neputintele ei, lacrimile ei, toate zambetele ei, toate “da ma iubito, intr-o zi o sa-I spun ca-l iubesc, nu ma mai bate la cap, o sa-I spun, dar nu acum, acum nu poate sa ma auda, da mami, daaaaaaa il iubesc”, toate au parut deodata imagini si vorbe desprinse parca dintr-un film ieftin, de serie “g”. Sau unul horror.
In doar doua cuvinte, aceasta femeie a inteles (intr-un final) pe cine tinuse inauntru cu atata drag. Pe cine oprise in ea, alungand orice alta posibilitate, idée de a-si deschide sufletul in alta parte. Cine era cel care-I ocupase visele, noptile, zilele, minutele…
*******
Stiti, uneori e greu sa admiti ca te-ai inselat. Si ca, din nefericire, va trebui sa uiti. Ca EL a fost doar o inchipuire a mintii tale de om in care a inflorit iubirea. Cumplit de greu. Se aseamana cu o sedere pe scarile unui tribunal, dupa un divort. Te simti tradata. Sfartecata. Lovita pe nedrept. Si da, char nu e drept!.Si vi se pare normal sa le dati in cap, dupa bunul plac. Voi, barbatii, nu stiti de multe ori ce e in inima unei femei. Nu stiti cat de adanci si de frumoase sunt unele inimi.
De aceea, femeile se schimba, se inraiesc si ajung sa –si vanda sufletele celui care liciteaza mai mult. Pentru ca, la un moment dat, un pig (da! am scris porc! pentru ca numai un animal ar putea sa scrie asa ceva)  gaseste ca e normal sa scrie in acest fel.
Cand, la mijloc nu exista nici o miza. Ci, culmea, doar iubire, una despre care (poate) voua nu vi s-a vorbit sau vi s-a povestit niciodata, pentru ca NU ATI DORIT SA ASCULTATI. SA AUZITI. SA CREDETI. SA VEDETI.
*****
Eu eram aceea, eu am citit mesajul cu care am inceput textul. Si stiu la ce ma expun scriind asta, cand m-am decis sa astern in pagina acest text, acum, dimineata, nu vroiam sa recunosc. Dar, ma apoi, mi-am zis ca e ok, asa pot sa vada si altii ce se intampla uneori in viata unei femei. Nu conteaza ca suntem bune, rele, proaste, urate, frumoase, grase -DA DOAMNELOR SI DOMNILOR, NI SE INTAMPLA TUTUROR, IATA.  Mi s-a intamplat, intr-un final, si mie
Nu-I asa ca suna ca si cand destinatara ar fi o parasuta? Asa zic si eu. De asta l-am citit, l-am citit din nou, am crezut ca nu e adevarat. L-am citit de vreo zece ori, incercand sa gasesc macar o urma de bun simt, care sa ma duca la concluzia ca a fost scris din  greseala.
Dar nu, nu a fost nici o greseala. A fost bine scris, bine punctat, bine ales momentul. Bine gandita urmarea.
Mai rau e ca…nu meritam. Atat.

Ps. Mi-am petrecut seara cu o femeie pe care o cunoasteti si voi, scrie aici, o cheama Andrusk. Intai ne-am plimbat, pe urma ne-am asezat pe o banca si am povestit. Este INCREDIBIL DE FRUMOASA! Daca toti oamenii care comenteaza aici sunt asa…atunci ma intalnesc cu toti, e genial!
Zau, nu stiu ce m-as fi facut aseara daca ea nu era (ca prin minune) in preajma. As fi cazut psihic cred, as fi plans si mai mult decat am facut-o azi noapte, mult mai mult!
Multumesc Andrusk si iarta-ma ca am inceput sa bazai de fata cu tine, ok? Si multumesc pentru servetel, era nevoie
Sunt o vaca. Am 33 de ani si continui sa aleg cu inima, in loc sa ma vand scump, bine si cui trebuie. Cine stie, poate ca asta e de fapt viata, asta e viata adevarata. Aceea cand iti pui un pret bun si iesi castigatoare.
Iubirea, evident, nu duce nicaieri. Cel mult, la mesaje precum cel de mai sus.
Pps. Nu vreti sa stiti ce mizerii erau scrise in dreptul semnelor ********. Si nici cine a scris asa ceva. Culmea, nici eu nu mai vreau sa stiu VREODATA( mi-am dat seama abia aseara ca nu stiam nimic, habar n-am avut cine e de fapt acest om). Ca m-am simtit ca ultima femeie (numai tavaliciul ma facea sa ma simt asa cand arunca cu muraturi in casnicia noastra, dar…si asta tot un tavalici e, deci…nu stiu de ce am avut vreodata pretentii..) a fost ultimul lucru pe care, paradoxal, am dorit SA IL STIU. Altceva, nu mai doresc.
Cititi , barbatilor. Vedeti-va! Acestia sunteti. Asta se intampla cu femeile pe care voi la raniti. Si care, nu merita sa fie ranite. Deloc.
Ce amuzant, barbatii care ma curteaza citesc aceasta platforma de comentarii. Deodata isi vor explica de ce nu se putea ajunge la mine si la inima mea. Vor intelege refuzuri, balbaieli, amanari, anulari, taceri. Azi, toata lumea o sa inteleaga “ce avea Doria de fapt”. Deh, un nimic…
Later edit: imi zice cineva ” sper ca te-ai lecuit de prostii acum.  Putem sa discutam lucruri serioase? Cum ar fi, sa faci ceva bun cu viata ta? Lasa prostiile si salbaticia.”
Da, sper sa putem. N-o sa putem, dar eu sper…e ceva si asta"

Textul este preluat de pe siteul Realitatii TV si este scris de Dorina Niculescu.Ori eu sunt un insensibil ori asta e cel mai cretin articol citit de mine vreodata.

P.S. Nu ma intrebati ce am cautat pe Pandoras.